The Grinch a intrat în cultura populară prin povestea lui Dr. Seuss din 1957, How the Grinch Stole Christmas!, o carte pentru copii cu observații pătrunzătoare, care ironizează zgomotul și presiunea consumului ce se pot acumula în jurul sărbătorilor. Atracția personajului a fost întotdeauna mai degrabă umană decât monstruoasă: Grinch este izolat, iritat de bucuria celorlalți și convins că nu face parte din sărbătoare. Forța durabilă a poveștii provine din momentul de cotitură în care descoperă că sensul sezonului nu se limitează la obiecte și găsește propria cale de întoarcere în comunitate.

De-a lungul deceniilor de adaptări și relansări, Grinch a devenit un simbol sezonier familiar pentru oricine s-a săturat de toate, până în momentul în care se înduioșează. Această evoluție emoțională explică de ce marca depășește atât de ușor limitele paginii. Funcționează ca un univers recognoscibil al personajului, care poate fi transpus în divertisment, decorațiuni, cadouri și articole cotidiene fără a-și pierde perspectiva. Programul de licențiere din spatele proprietăților Dr. Seuss susține, de asemenea, această adaptabilitate, menținând consecvența personajului și permițându-i totodată să apară în formate noi pe măsură ce gusturile se schimbă.

Într-un catalog de retail, The Grinch se încadrează de regulă în zona produselor licențiate și sezoniere, în loc să funcționeze ca o marcă tradițională de frumusețe. Rolul său este să transforme universul unei povești în produse mici și accesibile pe care oamenii le cumpără ca parte a unui ritual: mici cadouri pentru ciorapii de Crăciun, seturi-cadou pentru familie, produse ludice pentru baie și corp și ediții limitate sincronizate cu calendarul de iarnă. Atunci când este realizată bine, legătura pare firească, deoarece Grinch este deja asociat cu locuința și mediul familial. Tonul este poznaș, dar funcția este simplă: produse care fac rutina sărbătorilor mai relaxată și care le oferă cumpărătorilor un indiciu emoțional imediat, de la prima privire.